In cursul acestui secol ne confruntam cu necesitatea unor reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de sera, in scopul minimizarii interferentelor antropice periculoase cu sistemul climatic.
In afara schemelor obligatorii din punct de vedere juridic pentru reducerile de emisii, cum ar fi Protocolul de la Kyoto, persoanele si organizatiile pot contribui la scaderea emisiilor prin reducerea voluntara a cererii lor de energie si prin achizitionarea de compensari de carbon pentru a-si echilibra emisiile.
Achizitionarea de compensari de carbon face parte dintr-o piata voluntara aflata pe un trend ascendent rapid, ce contribuie la reducerea pana la nivelul zero a impactului unora dintre activitatile specifice asupra climatului, cunoscuta si sub denumirea de neutralitate a emisiilor de carbon.
Compensarea voluntara
Compensarea voluntara a emisiilor de carbon reprezinta o evolutie fundamentala care se adauga portofoliului de strategii de reducere a emisiilor.
Un proiect de compensare a emisiilor de carbon implementat in mod specific pentru a reduce nivelul de gaze cu efect de sera din atmosfera este un mod legitim de a finanta reducerile de carbon prin proiecte regionale si globale.
Aceste reduceri sunt cuantificate drept credite de carbon, iar un credit este echivalent cu evitarea unei tone de dioxid de carbon atmosferic.
Acestea pot fi cumparate pentru a contrabalansa sau pentru a compensa emisiile de gaze cu efect de sera ale cumparatorului, ceea ce le face efectiv neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Desi in acest moment ele nu sunt reglementate de un organism international, compensarile voluntare de carbon ce urmeaza unul dintre standardele robuste de dezvoltare vor respecta criteriile de baza pivind asigurarea compensarilor eficiente. Creditele folosite pentru respectarea obligatiilor politice si legale compenseaza deja emisii si nu pot fi contabilizate dublu, drept compensari voluntare ale emisiilor de carbon.
Se spera ca piata tot mai mare a compensarilor voluntare va favoriza o implementare mai rapida a initiativelor politice ce vizeaza reducerea emisiilor de carbon.
Obiectivul gestionarii ciclului carbonului este acela de a reduce emisiile de carbon si, in cele din urma, de a stabiliza si reduce concentratia de CO2 din atmosfera.
Mecanismele voluntare de compensare sunt extrem de eficiente pentru transformarea activitatilor din cadrul proiectelor individuale in demersuri neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon sau, altfel spus, total lipsite de efecte asupra concentratiei de CO2 din atmosfera.
Pasi catre neutralitatea emisiilor de carbon
Mecanismele voluntare de compensare fie reduc emisii de carbon echivalente cu cele emise de proiectul neutru la carbon, dar din zone complet diferite), fie creaza rezervoare de carbon ce capteaza carbonul echivalent emisiilor proiectului respectiv.
Pentru ca o companie sau un proiect sa devina neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon sunt necesari trei pasi importanti:
1. Calcularea emisiilor de carbon si a altor gaze cu efect de sera provocate de activitatile respectivei entitati.
2. Reducerea emisiilor ori de cate ori este posibil, prin eficiente marite.
3. Echilibrarea restului prin achizitionarea de offset-uri de carbon.
Evitarea pe cat posibil a emisiilor de carbon este cea mai eficienta strategie de management al carbonului pe o durata de timp de mai multe decenii, pentru a obtine stabilizarea dioxidului de carbon din atmosfera si o reducere in consecinta a emisiilor.
Acest articol a fost realizat cu ajutorul Elgeka-Ferfelis, importator si distribuitor autorizat Shell Lubricants pentru piata din Romania. Pentru mai multe detalii vizitati: https://uleiuri-lubrifianti.com.ro
